141 poze   49525 vizite

Sfaturi

1.
Voliera cat mai uscata si bine aerisita, dar fara curent. Foarte bine izolata impotriva pradatoarelor gen sobolani, dihori, pisici.

2. *Voliera compartimentata in 2 (cel putin) - compartiment de maturi cu boxe pentru cuiburi + compartiment de pui cu odihnitori de tip “V”.

3. Separarea pe sexe in timpul iernii - masculii raman in compartimentul cu boxele lor.

4. Numar de porumbei adaptat la spatiul disponibil, inghesuiala aduce boli, disconfort, stres.

5. Hranire cu program, dimineata si seara. Cand porumbeii nu mai mananca cu pofta si incep sa aleaga boabele se ridica hranitoarea pana la urmatoarea masa. La fiecare hranire se cheama porumbeii la mancare cu un semnal pe care il vor invata rapid. Tabloul cu boabe ‘la discretie’ peste tot amestecate cu gainat este unul horror, intalnit in majoritatea cotetelor de incepatori. A se evita neaparat.

6. Apa curata zilnic, boabele cat mai curate, de preferat agitate in sita inainte de hranire. Odata pe saptamana verdeata: salata, varza. Grit la dispozitie permanent. Curatenie in cusca cel putin odata pe saptamana. Unii spun de 2 ori pe zi (…).

7. Iesire la zbor cu program. Dupa zbor, porumbeii se inchid din nou, nu se lasa sa vagabondeze pe casa toata ziua. Hranirea se face intotdeauna dupa zbor, chemand porumbeii infometati in cusca. Neascultatorii raman nemancati, data viitoare vor intra primii.

8. Lasati pentru mai tarziu subtilitatile auzite despre lamaie in apa, drojdie, vitamine x,y,z,t si tot felul de medicamente. Prioritatea o au conditiile de viata descrise mai sus, care daca sunt asigurate, evita in mare masura aparitia bolilor. Fara conditii de viata bune, nu ajuta nici daca bagati toata farmacia in cotet. Obligatoriu este vaccinul pentru Paramixoviroza care se face anual. Nu spun sa nu va interesati de subtilitati, retineti-le si aplicati-le cu discernamant, dar nu inainte de abecedar. Spun asta pentru ca nu de putine ori am observat la incepatori o tendinta naiva de a baga in porumbei tot felul de substante - cum aud de o noua substanta “miraculoasa”, hop cu ea in porumbei.

9. Cele mai potrivite achizitii de porumbei sunt de la columbofilii locali ce se mentin in top an de an si care au bunavointa sa ofere un ajutor celor aflati la inceput de drum. Achizitii bune si probabil mai ieftine, sunt puii de toamna, scosi din cei mai buni zburatori ai acestora. O idee buna ar mai fi ouale care oricum se arunca in procent mare in timpul sezonului - primite de la porumbeii crescatorilor de top si puse sub porumbeii proprii(atentie la data eclozarii, sa nu fie diferente mai mari de 1 zi).

10. Poate cel mai valoros sfat pe care pot sa-l dau este: tineti un jurnal al crescatoriei. Notati cat mai multe amanunte: datele imperecherii si ouatului, serii, datele vaccinarior si a eventualelor tratamente, boli avute si in ce conditii au aparut, medicamentatia folosita, zilele de concurs, sosirile tuturor porumbeilor, situatia de cuib a fiecaruia, vremea la fiecare etapa, amanunte despre comportamentul porumbeilor cu diverse ocazii, timpul de zbor in jurul crescatoriei, hrana folosita, etc. Dupa o perioada ii veti remarca utilitatea.

2.
1. De la ce crescători ar fi cel mai bine să iau păsări?

Aceasta este întrebarea care mi s-a pus cel mai des de-a lungul anilor. Din această cauză am fost atent să răspund şi în alte articole dar sunt lucruri pe care trebuie să le spui iar şi iar, deoarece sunt foarte importante şi mulţi oameni nu le înţeleg. Pe scurt, voi repeta lucrurile care sunt esenţiale:
- Nu vă lăsaţi prostiţi de farmecul numelor şi pedigreelor. Amintiţi-vă că pedigreele nu zboară.
- Luaţi porumbei de la crescători ce stau într-o zonă unde competiţia este puternică.
- Cel mai important lucru este norocul, deoarece chiar şi cei mai buni porumbei din lume pot da pui proşti.

2. Dacă după o cursă grea, un porumbel vine acasă slab şi epuizat este acesta "terminat" sau nu?

Depinde de la pasăre la pasăre. Unele păsări se vor reface foarte curând; altele nu vor mai fi la fel de bune niciodată. Sunt trei criterii care spun despre starea unei astfel de păsări: greutatea, culoarea ochilor şi culoarea cărnii din jurul sternului.
a. Greutatea. Este normal ca o pasăre epuizată să fie slabă şi să mănânce puţin, dar acest lucru trebuie să se schimbe curând. După câteva zile va trebui să aibă deja apetit bun şi să ia în greutate. Dacă nu se întâmplă aşa, pasărea este "terminata" cum se spune, şi cariera ei sportivă s-a sfârşit.
b. Culoarea ochilor. Când păsările revin acasă, ochii pot fi şterşi, tulburi, dar curând trebuie să devină strălucitori, vioi, dacă nu, avem de a face cu un porumbel fără viitor. Desigur, capacitatea sa de reproducţie nu este afectată.
c. Culoarea cărnii. Păsările care au suferit au carnea de culoarea albastru închis, întunecată în jurul sternului şi se consideră refăcuţi când culoarea revine la roz. Am o remarcă cu privire la aceste păsări. Se poate întâmpla ca ele sa fie refăcute fizic dar în continuare incapabile de a obţine rezultate bune, deoarece şi-au pierdut încrederea în forţele proprii, dacă putem spune asta despre un animal. Se pare că nu mai au voinţa de a ajunge acasă cu viteză maximă şi au devenit mai atente la alte aspecte. Ce puteţi face este să începeţi să lansaţi pasărea de la distanţe scurte pentru a-i ajuta sa-şi recâştige încrederea în forţele proprii. De multe ori efectele se văd.

3. Ce mâncare adiţională consideră în general campionii ca fiind cea mai folositoare?

"În general" este un termen bun, căci campionii au idei diferite. Sunt două produse pe care toţi le consideră foarte valoroase: gritul şi electroliţii.
a. Gritul este de departe cel mai important adaos în hrana porumbeilor, lucru ce a fost deasemenea demonstrat de teste ştiinţifice. Atunci de ce nu se face multa reclamă pentru el? Pentru că este ieftin! Nu ies bani buni din vânzarea gritului. Dar este greşit să crezi că un produs este rău dacă este ieftin şi bun dacă este scump. Ce vreau să spun este că firmele de produse columbofile pot face mult mai multi bani vânzând vitamine spre exemplu, şi de aceea reclama la acestea se justifică. Deci încercati ca porumbeii Dumneavoastră să aibă mereu grit la dispoziţie. Desigur, gritul trebuie împrospătat foarte des, să spunem la două zile, deoarece în adăpost praful se va aşeza pe grit şi dintr-un motiv necunoscut, porumbeii nu consumă astfel de grit. Crescătorii care cred că fac bine punând într-un colţ prăfuit al crescătoriei grit care stă acolo mereu, se înşeală. Unii aruncă gritul "vechi" în faţa crescătoriei. Dacă acesta va fi spălat de ploaie, veţi vedea porumbeii devorându-l... devorând acelaşi grit la care nici nu se uitau în crescătorie. Puteţi vedea cât de important este gritul şi urmărind porumbeii care vin acasă după o cursă grea. Ei vor consuma grit înainte de a se atinge de mâncarea de bază, dacă au această şansă. Instinctul le spune cât de mult are nevoie corpul lor de acest grit.
b. Electroliţii devin din ce în ce mai populari deoarece crescătorii realizează că aceştia sunt foarte utili pentru păsările care au pierdut multe lichide zburând pe vreme caniculară. Electroliţii se pot obţine în formă de pulbere sau în formă lichidă.

Desigur că mai sunt şi alte substanţe utile în afară de grit şi electroliţi dar acestea vor fi discutate în alt articol.

4. Este adevărat că porumbeii cu ochii mai închişi la culoare sunt mai buni reproducători şi porumbeii cu ochii deschişi la culoare sunt mai buni cursieri?

Mult s-a scris şi s-a spus despre ochi, culoarea lor şi aşa numitul "semn din ochi". Mulţi străini cred în el dar faptul că nici măcar nu este un cuvânt olandez pentru acest semn, "eye sign", spune multe. Dacă ar fi ceva în ochiul porumbelului care să ne ajute să deosebim păsările bune de cele slabe, porumbeii ar fi speciali într-adevăr, total diferiţi de alte animale şi oameni.
- Poţi vedea în ochii unui om dacă este un atlet bun?
- Poţi vedea în ochii unui câine dacă este bun păzitor sau vânător?
- Poţi vedea în ochii unui cal dacă este un bun cal de curse?
- Poţi vedea în ochii unui canar dacă este un bun cântător?

Am văzut în piaţă turturele cu cei mai frumoşi ochi pe care vi-i puteţi imagina dar ele nu sunt în stare să vină acasă de la 5 km. Culoarea ochiului nu înseamnă nimic, nici pentru reproducţie nici pentru curse. Ca toată lumea, când analizez un porumbel la mână, şi eu mă uit la ochii lui, dar din fericire nu am fost întrebat ce anume urmăresc, căci nu aş fi ştiut ce să răspund. Singurul lucru pe care-l poţi citi în ochiul porumbelului este starea de sănătate. Iar pentru întrebarea dacă putem împerechea porumbei cu acelaşi tip de ochi, daţi-mi un motiv de ce n-am face-o.

5. Cât de des trebuie să tratăm porumbeii contra viermilor?

Răspunsul este simplu: Când AU viermi. Unii crescători tratează cam la două luni. Se înseală amarnic deoarece orice tratament împotriva unei boli care nu există nu este numai inutil dar şi dăunător!
În Olanda şi Belgia, porumbeii sunt trataţi împotriva viermilor foarte rar, deoarece porumbeii ţinuţi în medii uscate rareori vor suferi de la aceşti paraziţi. Dar dacă porumbeii au viermi, aceasta chiar este o problemă pentru că ouăle viermilor pot supravieţui timp îndelungat în diverse locuri. Atunci singura soluţie este să trataţi împotriva viermilor şi (important!) să repetaţi tratamentul după câteva săptămăni pentru a elimina viermii pe care porumbeii i-ar fi luat după primul tratament. Focul este singurul ce poate distruge în totalitate viermii şi ouăle lor dar problema este că acesta nu poate acoperi toate locurile unde paraziţii se pot ascunde.

6. Este adevărat că porumbeii foarte în vârstă nu pot produce pui de valoare?

Nu, nu este adevărat. Sunt numeroase exemple de super-păsări ce au părinţi porumbei foarte în vârstă. Luaţi ca exemplu belgianul Boeckx. În 2000 a fost campion naţional la AS pe distanţă scurtă şi în 2001 fratele său a avut locul 4 naţional la AS. Ambele păsări au câştigat aceste titluri ca yearlingi; părinţii lor au fost născuţi în 1992 şi 1993 deci erau destul de bătrâni când aceşti aşi s-au născut. O problemă cu porumbeii foarte în vârstă ar putea fi laptele de guşă care a devenit mai puţin nutritiv. De aceea este bine ca ouăle acestora să fie puse la porumbei tineri pe post de doici.

7. Care sunt cele mai bune vitamine pentru porumbei?

Nu cred că porumbeii au nevoie de vitamine. Nu am văzut niciodată o îmbunătăţire a formei după administrarea de vitamine. Dacă aveţi dubii, daţi vitamine unui eşantion de păsări şi altora nu le daţi. Pun pariu că nu veţi vedea nici o diferenţă. Dacă totuşi credeţi în vitamine, nu administraţi A,B, E, şi aşa mai departe singure ci folosiţi întotdeauna o combinaţie. Dacă nu, puteţi otrăvi păsările în loc să le ajutaţi!

2,

Vreau sa expun cateva reguli pe care le-am citit intr-o carete mai veche si care cred ca si astazi poate ajuta pe oricare columbofil incepator.Aceste reguli( “porunci”),cum le-a numit Maurice Delbar au stat si la baza formarii si mentineri timp de 70 ani a nivelului ridicat al crescatoriei lui din Ronse-Belgia.
1. Ca incepator,incearca sa-ti procuri porumbei cu origine buna.Mai intai reprodu din ei si apoi incepe sa concurezi.
2. Daca nu-ti permite buzunarul sa cumperi porumbei de la crescatori renumiti,atunci incearca macar sa-i urmaresti pe acestia in tot ce fac si sa dobandesti de la ei cat mai multa experienta.
3. Nu tine prea multi porumbei.De aceea sa zbori fiecare porumbel ce-l ai si sa-i probezi calitatile.Cei care nu corespund elimina-i .(odata Delbar a vizitat o crescatorie in Germania, acel crescator detine un nr de 120 porumbeii,doar dupa ce au fost eliminati 60 porumbei rezultatele au inceput sa apara)
4. Incearca sa cresti porumbei care pe langa faptul ca sunt foarte buni zburatori sa fie si frumosi.Incearca sa-ti formezi un lot de porumbei de acelasi tip cu caractere si trasaturi asemanatoare,turnati parca in acelasi tipar.
5. Noteaza-ti de fiecare data toate observatiile despre porumbeii tai,fie din timpul concursului fie din perioada de reproducere.In zilele linistite de iarna pe aceste observati vom construi viitorul nostru in columbofilie.
6. Daca ai reusit sa-ti formezi porumbei buni si frumosi sa nu te desparti de ei cu nici un prêt. Daca te desparti de porumbeii din care ti-ai format crescatoria drumul pe mai departe este ca si terminat.
7. Nimic sa nu lasi la voia intamplari, sau sa fi nehotarat la inceput de sezon . Nu recomand cresterea puilor iarna ,perioada ideala pentru imperechere luna februarie.
8. Nu te crede perfect,din timp in timp supracontroleaza-ti deciziile luate. Daca porumbeii de origine extra nu reusesc sa claseze in concursuri ,atunci vina in mod sigur o porti tu.
9. Introdu in crescatorie numai asemenea exemplare pe care poti sa le clasifici drept”porumbei fara nici o greseala”. Este foarte grav sa introduci in crescatorie in vederea reproduceri exemplare cu greseli, si cea mai mica greseala la un porumbel este foarte greu de corectat si necesita un timp indelungat.

3.

Reguli de baza pentru tinerii columbofili
Vreau sa expun cateva reguli pe care le-am citit intr-o carte mai veche si care cred ca si astazi poate ajuta pe oricare columbofil incepator.Aceste reguli( “porunci”),cum le-a numit Maurice Delbar au stat si la baza formarii si mentineri timp de 70 ani a nivelului ridicat al crescatoriei lui din Ronse-Belgia.
Ca incepator,incearca sa-ti procuri porumbei cu origine buna.Mai intai reprodu din ei si apoi incepe sa concurezi.
2. Daca nu-ti permite buzunarul sa cumperi porumbei de la crescatori renumiti,atunci incearca macar
sa-i urmaresti pe acestia in tot ce fac si sa dobandesti de la ei cat mai multa experienta.
3. Nu tine prea multi porumbei.De aceea sa zbori fiecare porumbel ce-l ai si sa-i probezi calitatile.Cei care nu corespund elimina-i .(odata Delbar a vizitat o crescatorie in Germania, acel crescator detine un nr de 120 porumbeii,doar dupa ce au fost eliminati 60 porumbei rezultatele au inceput sa apara)
4. Incearca sa cresti porumbei care pe langa faptul ca sunt foarte buni zburatori sa fie si frumosi.Incearca sa-ti formezi un lot de porumbei de acelasi tip cu caractere si trasaturi asemanatoare,turnati parca in acelasi tipar.
5. Noteaza-ti de fiecare data toate observatiile despre porumbeii tai,fie din timpul concursului fie din perioada de reproducere.In zilele linistite de iarna pe aceste observati vom construi viitorul nostru in columbofilie.
6. Daca ai reusit sa-ti formezi porumbei buni si frumosi sa nu te desparti de ei cu nici un chip. Daca te desparti de porumbeii din care ti-ai format crescatoria drumul pe mai departe este ca si terminat.
7. Nimic sa nu lasi la voia intamplari, sau sa fi nehotarat la inceput de sezon . Nu recomand cresterea puilor iarna ,perioada ideala pentru imperechere luna februarie.
8. Nu te crede perfect,din timp in timp supracontroleaza-ti deciziile luate. Daca porumbeii de origine extra nu reusesc sa claseze in concursuri ,atunci vina in mod sigur o porti tu.
9. Introdu in crescatorie numai asemenea exemplare pe care poti sa le clasifici drept”porumbei fara nici o greseala”. Este foarte grav sa introduci in crescatorie in vederea reproduceri exemplare cu greseli, si cea mai mica greseala la un porumbel este foarte greu de corectat si necesita un timp indelungat.

4.
Unde este mai bine să aşezăm voliera (adăpostul porumbeilor)

În primul rând trebuie să se ţină seama ca aşezarea volierei porumbeilor călători să fie pătrunsă de razele de soare. Ea nu trebuie dispusă cu faţa în direcţia de unde vin de obicei ploile, căci umezeala este cauza diverselor boli ale porumbeilor.
Cel mai bun loc este să fie aşezată pe un garaj, pe casă, sau în podul casei. Cu cât casa este mai înaltă, cu atât e mai bine. În ceea ce priveşte primejdia animalelor dăunătoare porumbeilor sunt de preferat casele care nu sunt lipite de alte clădiri. în cazul în care casa se găseşte în rând cu altele (lipite de altele), aşa cum se întâmplă cel mai adesea în marile localităţi, se recomandă împrejmuirea acoperişului cu o plasă de sârmă de un metru înălţime, pentru a feri porumbeii de animalele răpitoare. Aşezată sub ţiglele acoperişului, voliera este aerisită. Cine doreşte o aerisire mai abundentă, poate face o fereastră pe acoperiş, aşezată în partea opusă volierei, căci un curent uşor de aer în timpul marilor călduri din vară
nu este deloc vătămător porumbeilor. Porumbeii călători au nevoie de mult aer, căci o voliera bine aerisită dă porumbeilor o sănătate perfectă şi o vigoare fizică.
Aerul închis aduce diverse boli ale căilor respiratorii şi înlesneşte bolile parazitare.
Cei ce locuiesc la blocuri cu balcon pot aşeza o mini-volieră pe o parte din balcon.
Dacă voliera dorim să o dispunem în grădină, există marea primejdie a animalelor
răpitoare cu păr ca: pisici, jderi, dihori şi aceştia mai ales la ţară, sau cei ce au voliera lângă pădure.
Menţionez că în câmp şi în grădină se găseşte o specie foarte primejdioasă de
şobolani, care atacă nu numai porumbeii, ci uneori şi găinile şi alte păsări mai mari.
Voliera aşezată în grădină, la oraş, poate suferi neajunsuri de pe urma pisicilor şi
uneori a oamenilor, deşi jderii şi şobolanii îşi fac mai rar apariţia. Voliera aşezată în grădină în mijlocul oraşului îl costă pe crescător, căci la întoarcerea porumbeilor din concursuri ei se opresc pe acoperişul unei case mai înalte, apoi se pierde timp cu coborârea de pe acea înălţime a casei până jos la voliera. Acest lucru se poate evita aşezând voliera pe locul cel mai înalt.
Chiar dacă pierderea este de minute, sau numai de secunde, la concursuri acest lucru are o mare importanţă. Faptul principal care dezavantajează această instalaţie este că porumbelul venind în jos vine cu viteză, nu nimereşte exact intrarea, se înfricoşează şi se ridică din nou în sus făcând cercuri fără rost în jurul crescătoriei.
în asemenea cazuri numai crescătorul versat, care stăpâneşte perfect porumbeii, poate salva situaţia, saşi cheme porumbeii cu un fluierat bine cunoscut de porumbei; deşi ei sunt întotdeauna mai speriaţi când se înapoiază din curse, fiind bine dresaţi la chematul prin fluier al crescătorului ei vor intra rapid în crescătorie învingând frica de a intra în crescătorie.


Intrarea în volieră
Este cea mai des folosită cea cu ace mânuite, astfel ca după intrarea porumbelului acesta să nu mai poată ieşi. De asemenea, acest lucru trebuie să-l cunoască perfect porumbeii şi să nu staţioneze în faţa acelor. Se foloseşte cu mult succes "sputnik-ul" (a se vedea in pagina următoare o astfel de intrare). Se recomandă ca geamurile de la volieră să fie din cele cu sârmă împletită, căci vara în timpul lunilor cu căldură, nu se încing prea tare.

5.
Regiunile Corporale ale porumbeilor
In aprecierea raselor de porumbei, caracterele morfologice numite in avicultura si caractere de exterior, joaca un rol important. Aspectul general al corpului porumbelului variaza de la o rasa la alta, datorita tocmai varia bilitatii acestor caractere.
Examinand corpul porumbelului, observam ca se compune din urmatoarele parti:capul, gatul, trunchiul si membrele. La fiecare din aceste parti deosebim mai multe regiuni corporale. (fig.1)
Capul porumbelului se compune din urmatoarele regiuni corporale:ciocul sau pliscul, fruntea, crestetul capului, ceafa, fetel sau obrafii si ochii, rgiuni care prezinta forme variate, dand caractere specifice si capului in ansamblu.
Ciocul reprezinta falcile alungite, acoperite cu un strat carnos, gros si tare, care formeaza cele doua mandibule:superioara si inferioara. Mandibula superioara este mai lunga, o acopera complet pe cea inferioara, iar la varf este putin incovoiata in forma de carlig. La baza mandibulei superioare se gasesc narile sau fosele nazale, acoperite cu o piele groasa, golasa, de culoare albicioasa, numita ceroma.Gradul de dezvoltare, suprafata, culoarea si forma ceromei prezinta o mare variabilitate la difrite rase.
Regiune din jurul ochilor cuprinsa intre cioc, urechi si ochi se numeste fata sau obraz.
Ochii sunt inconjurati de cele doua pleoape, ale caror margini deschise formeaza in jurul ochilor un inel continuu care, in limbajul crescatorilor, poarta numle de inel, dungi din jurul ochilor si mai frecvent, in sens figurat, “geana”. Acest inel poate fi putin pronuntat (“geana simpla”) ca la porumbeii de culoare. Dublu sau bine pronuntat (“geana dubla” sau “geana mare”). Rasele negelate (Bagdeti, Carieri)au un inel exagerat de dezvoltat nu numai cu dimensiuni neobijnuit de mari, dar si cu omasa carnoasa groasa cu suprafata zbarcita. Culoarea inelului variaza in raport cu rasa sau varietatea si, intr-o anumita masura si culoarea penajului. Ea poate fi alb-palida, adica alba-galbena, rosie, rosie deschisa, rozalie, etc.
Culoarea irisului este, de asemenea diferita in functie de varietate. Astfel irisul poate fi alb, galben, galben-auriu, portocaliu, portocaliu-rosu, brun-inchis si negru.In parta centrala a irisului se gaseste o deschizatura rotunda, prin care patrunde lumina in ochi, numita pupila.
Gatul care face legatura intre cap si trunchi, este format din:2 fete- fata anterioara si posterioara, 2 margini :margina dreapta si stanga si 2 extremitati : superioara si inferioara. Forma, directia, lungimea, grosime, penajul si miscarile gatului reprezinta caracterele variabile ale diferitelor rase de porumbei.
Barbia(beregheta), cuprinsa intre baza mandibulei inferioare si extremitatea superioara a gatului, este la majoritatea raselor subtire si subta adica scobita, cu contururi fine.
Cea de-a treia parte a corpului este trunchiul, caracterizat prin forme massive la rasele de carne, mai putin indesate la porumbeii de culoare, sau chiar mai alungite, mai zvelte la rasele de zbor.Trunchiul se compune din urmatoarele regiuni:toracele, spinarea, crupionul sau bazinul, abdomenul, cloaca si coada, regiuni care prezinta si ele o variabilitate considerabila la diferitel rase de porumbei.
Toracele, cuprins intre extremitatea inferioara a gatului, abdomen si spinare, se poate diviza in 3 subregiuni: capul pieptului, pieptul propiu-zis si subregiunea costala. Dintre acestea cel mai insemnat rol in caracterizarea raselor de porumbei il are pieptul propiu-zis.
Crupionul sau tirtita este subtire la unele rase, fiind numita de catree columbfilii amatori “tulpina cozii”.Crupionul este in general acoperit cu un penaj bogat, care la rasele cu coada ridicata formeaza perinita sau nuca .In aceasta regiune se gasesc glandele urooigine, numite de unii crescatori tot tartita.
Abdomenul este in general mai bogat imbracat cu penaj, bine dezvoltat si larg la porumbeii uriasi, mai putin la rasele cu constitutie fina.
Coada este formata din osul numit pigostil, din muschii codali si din penajul cozii. Directia, dimensiunile, forma si numarul retricelor prezinta o variabilitate mare in raport cu rasa porumbeilor.Cele patru membre ale porumbelului: anterioare-aripile si posterioare – picioarele, se subdivide in mai multe regiuni.
Aripile se compun din:brat, antebrat, varful aripii si umeri. Fiecare aripa are o parte superioara, sau fata aripii, vizibila si acoperita de un penaj variat si regulat repartizat, si o parte inferioara sau dosul aripii, care este restransa de truchiul porumbelului.Variabilitatea dimensiunii, directiei, formei si penajului aripii este destul de mare si totodata caracteristica pentru majoritatea raselor de porumbei.
Picioarele porumbeilor sunt formate din: coapsa, gamba, fluier, degete si gheare. Coapsa face legatura intre picior si trunchi, fin acoperita, pe langa un penaj abundent si de aripi. Gamba, acoperita si ea cu penaj, dar neacoperita de aripi, este de lungime variabila. Fluierul, la cele mai multe rase de porumbei, e subtire, lipsit de penaj, de culoare rosie intense si acoperita cu solzi cornosi sau la unele rase, cu penaj. Dimensiunile fluierelor (lungimea si grosimea) variaza de asemenea in raport cu rasa.Termenul de fluier este utilizat in sens figurat, fiindca din punctual de vedere anatomic, el reprezinta la porumbei regiunea tarso-metatarsului.Dimensiunile gambelor si fluierelor fac sa varieze lungimea piciorului.Porumbelul are, in general, 4 degete la un Picior, trei indreptate inainte si unul inapoi.Unele rase chineze si siriene au cate 5 degete la un picior.Degetele sunt libere, drepte, divergente, acoperite cu solzi cornosi, lipsite de penaj la unele rase, si acoperite la altele. Sint formate din falange care le asigura flexbilitatea. Pe ultimele falange se formeaza unghiile.

(fig.1)

1-mandibula superioara 21-regiunea cloacei 41-pene supracodale
2-mandibula inferioara 22-spinarea 42-pene subcodale
3-narile 23-crupion 43-cloaca
4-umflaturi(ceroma) 24-coada 44-barbie
5-frunte 25-tectrice minore
6-crestetul capului 26-remige secundare
7-ceafa 27-tetrice majore
8,9-obrajii 28-tetrice mijlocii
10-pleoape(gene) 29-remige primare
11-iris 30-dungile arpilor
12-pupila 31-cotul anterior al aripii
13-cotul gurii 32-alula
14-fata anterioara a gatului 33-gamba
15-gusa 34-calcai
16-fata posterioara a gatului 35-fluier
17-ureche 36-talpa
18-baza aripii 37,38,39-gheare
19-marginea stanga a aripii 40-extremitatea inferioara a gatului
20-piept


6.

Greutatea medie a unui porumbel voiajor este de 400 gr.
- Porumbeii beau in medie 45 ml de pe zi(intre 25 - 60 ml)
- Porumbeii mananca zilnic in medie o cantitate de hrana egala cu a zecea parte din greutatea lor, adica aprox. 40 g(intre 20-100 g)
- Smulgerea unei pene este mai dureroasa pentru un porumbel decat taierea pielii.
- Temperatura corpului unui porumbel este de 41,8 grade
- Volumul de sange al unui porumbel este in medie de 32 ml.
- Daca intr-unul din ochii porumbelului se proiecteaza un fascicul de lumina, acesta se va observa in celalalt ochi-doar o subtire placa osoasa separa cei doi ochi.
- Pulsul unui porumbel se ridica la 140-400 batai pe minut.
- Daca un porumbel nu-si poate misca coastele, asa cum se intampla daca este tinut prea strans, se va sufoca in mai putin de 1 minut.
- Porumbeii au mai multi rinichi, in ambele parti ale cavitatii lor abdominale.
- La porumbei, plamanii sunt legati cu cavitatile unor oase, inclusiv oasele aripilor, ale picioarelor, ale umerilor, coloanei vertebrale si coastelor.Daca aripa unui porumbel se rupe si osul rupt iese afara prin piele, porumbelul poate respira prin acesta daca gura si narile ii sunt astupate(nu incercati acasa )


INGRIJIREA PORUMBEILOR
(in functie de lunile anului)

Columbofilii stiu foarte bine ce au de facut pentru a avea grija de porumbeii lor si pentru a-si imbunatati rezultatele in cadrul concursurilor, dar pentru incepatori sau cei curiosi sa afle cum decurge aceasta pasiune va puteti uita peste calendarul columbofil sau chiar sa alegeti una din lunile anului columbofil: Ianuarie, Februarie, Martie, Aprilie, Mai, Iunie, Iulie, August, Septembrie, Octombrie, Noiembrie, Decembrie.
1. Ianuarie
* participarea la expozitii;
* ziua se mareste iar porumbeii devin mai vioi, mai zgomotosi;
* selectarea si procurarea ultimilor porumbei necesari pentru stabilirea perechilor pentru noul sezon dupa principiul cel mai bun mascul cu cea mai buna femela;
* deparazitarea intregului efectiv prin tratament in grup sau individual pe cioc pentru viermii cilindrici intestinali, "limbrici" (ascarizi), viermii ata (Capillaria) si pentru viermii lati (cestode)=panglica si pentru strongili (deparazitarea se repeta dupa 14 sau 21 de zile!);
* examinarea pentru depistarea ectoparazitilor de pe corp, pana, adapost (paduchi, plosnite, capuse) si pentru combaterea lor;
* vitaminizarea porumbeilor;
* analizarea rezultatelor obtinute in anul precedent pentru a se face ajustari si imbunatari acolo unde este nevoie − se iau in vizor matca de porumbei si activitatea columbofila in cadrul crescatoriei.
2. Februarie
* selectarea atenta a porumbeilor pentru formarea perechilor;
* vaccinarea pasarilor impotriva paramixovirozei de catre persoane autorizate si inregistrarea acestei activitati intr-un Carnet de sanatate pentru porumbei, pentru a se permite ulterior deplasarea pasarilor in expozitii si targuri;
* examinarea coprologica a excrementelor, stabilirea si efectuarea tratamentului impotriva parazitilor intestinali, daca este cazul;
* tratament administrat prin apa de baut impotriva trichimonadelor (trichomonozei) daca este cazul;
* vitaminizare 2 zile inainte si 2-3 zile dupa vaccinare;
* organizarea perechilor si atribuirea fiecarei perechi a unei boxe pentru cuibarit, de preferinta cea ocupata in anii anteriori;
* curatarea zilnica a volierei.

3. Martie
* se incepe primul ciclu de reproductie;
* asigurarea materialelor necesare, de regula paie, pentru construirea cuibului de catre porumbei;
* asezarea unui strat de praf de insecticid pe fundul si in jurul cuibului;
* daca este cazul se taie penele care incomodeaza imperecherea sau clocirea oualor, respectiv din regiunea anala, din coada sau din incaltatura unde este prea mare;
* examenul bacteriologic al oualor limpezi, cu pui morti in coaja, puilor neviabili, a meconiului si primele dejectii pentru evidentierea timpurie a infectiilor cu salmonella, coli, pseudomonas, staphylococcus;
* procurarea inelelor pentru pui;
* curatarea zilnica a volierei.

4. Aprilie
* 5-6 aprilie marcarea puilor din primul ciclu de reproductie si inregistrarea lor pentru a se evita confuziile in organizarea urmatoarelor perechi;
* 5-10 aprilie verificarea puilor din primul ciclu daca nu au trichomonoza
* 9 aprilie, orientativ, inceperea celui de-al doilea ciclu de reproductie, schimbarea materialului pentru construirea cuibului, asezarea insecticidului in cuib si in jurul cuibului;
* asigurarea unei hraniri corespunzatoare pentru cresterea puilor: floarea soarelui, rapita, porumb, grau, mei, mazare, canepa, sorg, mazariche si alte produse;
* vaccinarea contra difterovariolei a adultilor pentru a permite instalarea protectiei in luna mai cand apar tantarii, factorii principali in transmiterea acestui virus;
* deschiderea adapostului pentru ca porumbeii sa efectueze zboruri in aer liber, de acum pasarile rapitoare se indreapata mai mult spre paduri, si spre alte feluri de mancare;
* asigurarea efectuarii de catre porumbei, cel putin saptamanal, a unei bai in care se va administra o lingura de sare de bucatarie pentru distrugerea parazitilor externi;
* vitaminizari − complexe polivitaminice baubile;
* 27-29 aprilie, orientativ, intarcarea primei generatii de pui;
* eliminarea puilor necorespunzatori din prima generatie;
* asigurarea accesului porumbeilor la libertate;
* asigurarea baii saptamanale;
* curatarea zilnica a adapostului.

5. Mai
* marcarea puilor din cel de-al doilea ciclu de productie;
* inceperea celui de-al treilea ciclu de reproductie, asigurarea materialelor necesare si asezarea unui strat de insecticid pe fundul si in jurul cuibului;
* asigurarea adapostului cu materiale necesare construirii cuibului;
* verificarea puilor din ciclul al doilea daca nu au trichomonoza;
* intarcarea puilor din generatia a doua;
* oferirea de vitamine porumbeilor;
* asigurarea baii saptamanale;
* curatarea zilnica a volierei.

6. Iunie
* eliminarea puilor necorespunzatori din generatia a doua;
* asigurarea hranei corespunzatoare pentru parinti si pui, precum si a bailor la discretie;
* marcarea puilor din generatia a treia;
* inceperea celui de-al patrulea ciclu de reproductie;
* asigurarea materialului pentru construirea cuibului;
* punerea insecticidului pentru eliminarea parazitilor;
* verificarea puilor din ciclul al treilea daca nu au trichomonoza;
* curatarea zilnica a adapostului pentru porumbei.

7. Iulie
* intarcarea puilor din generatia a treia;
* masuri profilactice si de tratament, daca este cazul impotriva aparitiei ornitozei, maladie grava determinata de aparitia virusilor mari si care se manifesta prin secretii nazale, umflarea pleoapelor, stranuturi dese;
* asigurarea bailor la discretie pentru a ajuta la eliminarea parazitilor externi;
* verificarea puilor din generatia a patra daca nu au trichomonoza;
* eliminarea puilor necorespunzatori din generatia a treia;
* curatarea zilnica a volierei.

8. August
* asigurarea baii la discretie;
* intarcarea puilor din generatia a patra;
* imbunatatirea furajelor cu componente care sa fie mai bogate in proteine, lipide, vitamine, drojdie de bere;
* inceperea procesului de naparlire;
* eliminarea puilor necorespunzatori din generatia a patra;
* curatenie zilnica in adapost.

9. Septembrie
* hrana trebuie sa fie mai bogata in seminte oleguminoase, precum si in faina de oase, pietris, vitamine, sare de bucatarie pentru efectuarea corespunzatoare a naparlirii;
* baie zilnica la discretie
* luarea masurilor de prevenire a trichomonozei;
* examinarea coprologica pentru depistarea viermilor intestinali si efectuarea tratamentului, daca este cazul;
* selectarea, dupa naparlire, a primului rand de pui;
* curatarea zilnica a volierei.

10. Octombrie
* continuarea naparlirii porumbeilor si daca este cazul sa se ia masuri de prevenire si chiar tramament impotriva guturaiului infectios sau a altor boli specifice perioadei;
* aprovizionarea cu hrana pentru anul urmator;
* separarea masculilor de femele pentru cresterea frumusetii penajului si pregatirea porumbeilor pentru expozitii;
* eliminarea cuiburilor din boxe;
* asigurarea periodica a bailor;
* efectuarea vaccinarii impotriva paramixovirozei;
* curatarea zilnica a volierei.

11. Noiembrie
* incheierea naparlirii;
* participarea la expozitii locale, regionale, nationale si/sau internationale;
* selectia riguroasa a intregului lot de porumbei;
* curatarea zilnica a crescatoriei.

12. Decembrie
* participarea la expozitii
* pregatirea hranei pentru iarna: scad grauntele bogate in proteine si creste cantitatea de orz, in detrimentul porumbului
* efectuarea examinarilor de specialitate pentru depistarea eventualelor boli
* curatarea crescatoriei in fiecare zi



Albumul selectat nu contine nici o poza.







Comentarii album • 1
dany2000 16 decembrie 2012  
ffff
Raportează
Trimite mesaj Înapoi Nu poți trimite un mesaj fără conținut! Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje. Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.ro Mesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.ro Mesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp. A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou. Mesajul a fost trimis.